Elan

Astfel,cu fiecare ceas,
se pare ca ma duc si eu;
cu cate-un vis (cand mi-a ramas),
ma ratacesc de Dumnezeu.

Si pentru fiecare fir de vant
si de furtuni ce-nfrunt pe drum,
si orice dor ce mi-am infrant,
intreaga vina imi asum.

In mine avanturi frante plang
sfidand eroicu-mi elan-,
si astfel,de ani si ani tot strang
crini secerati de uragan.

Un strop de roua, cand si cand,
urca prin vene noi puteri
in trunchiul marului flamand
si insetat de mangaieri.

Deprind furtunile sa-nfrunt
si dreapta cale din rascruci,
iara pe umeri cat mai sunt,
sa port oricat de multe cruci.